Bianca Poptean este psiholog și consilier de dezvoltare profesională. De mai bine de 10 ani scrie pentru comunitatea Ce se întâmplă, doctore?. Astăzi povestim despre stres și ce facem pentru a-l gestiona sănătos.
Spune-ne câteva lucruri despre tine.
Sunt mamă a doi copii minunați, Teo și Mihai, fără de care nu aș fi înțeles ce înseamnă dragostea necondiționată! Dar sunt și consilier de dezvoltare personală, psihoterapeut în formare în Psihoterapie integrativă, absolventă a programului de pregătire pentru specialiștii în sănătate mintală de la Mindsight Institute, SUA, cu Dr. Daniel J. Siegel și speaker TEDx.
Ce este stresul și cum se poate manifesta. De la simptome minore la manifestări severe.
Stresul este o reacție normală a organismului atunci când apar schimbări sau provocări (factori stresori) în viața noastră. În prezența stresorilor, corpul reacționează fizic și mental, ajutându-ne să ne adaptăm la stres.
Stresul poate fi și pozitiv, în sensul că ne poate menține atenția activă mai mult timp sau ne pregătește să evităm pericolul. Însă el devine o problemă atunci când factorii de stres apar în permanență, fără să ofere corpului momente de repaos sau perioade de relaxare.
O situație stresantă – fie că este vorba de un termen de predare pentru un proiect sau frica de a nu-ți pierde job-ul, poate activa eliberarea unei întregi cascade de hormoni ai stresului ce produc în organism schimbări de toate felurile: de la creșterea ritmului cardiac, la scurtarea respirației, până la tensiune musculară sau transpirația palmelor.
Această reacție a organismului la stres se numește “fight or flight” (luptă sau fugi), fiind un mecanism de supraviețuire dezvoltat de oameni (dar și de alte mamifere) ce presupune o reacție rapidă la situații percepute ca amenințări ale vieții. Și, da, efectul apariției unui animal ce i-ar fi pus viața în pericol unui om acum câteva mii de ani este similar asupra corpului ca și apropierea unui deadline la job sau frica de a ne pierde siguranța financiară. Pentru creier, ambele sunt situații care ne pun în pericol viața.
Expunerea la un stres prelungit, spun cercetătorii, are efecte majore asupra organismului: acesta contribuie la creșterea tensiunii arteriale, duce la formarea de depozite care înfundă arterele și provoacă modificări ale creierului ce pot duce ulterior la anxietate, depresie și dependență. Și obezitatea poate avea ca și cauză stresul cronic, atât prin mecanisme directe (determinând oamenii să mănânce mai mult) sau indirect (scăderea timpului de somn și al celui alocat exercițiilor fizice).
Cei în al căror corp există hormoni ai stresului în cantități mari, se pot confrunta cu dureri de cap, dureri în piept sau senzația că inima bate repede, epuizare, probleme legate de somnul, amețeli sau tremurături, tensiune arterială crescută, tensiune musculară, probleme digestive, probleme de natură sexuală și slăbirea sistemului imunitar.
Din punct de vedere al echilibrului emoțional, în afară de anxietate, depresie și dependență, stresul cronic poate cauza iritabilitate, atacuri de panică și tristețe excesivă.
Însă, vestea bună cu care vin neurocercetătorii ( în frunte cu Daniel J. Siegel) este neuroplasticitatea creierului, adică faptul că zilnic se produc 10.000 de neuroni noi pe care îi putem direcționa către tratarea acestor probleme emoționale induse de stres. Antrenarea atenției, meditația, tehnicile de mindfulness (prezență conștientă) pot schimba structura și dimensiunea anumitor zone ale creierului, în special acele zone care sunt folosite pentru gestionarea emoțiilor precum furia, tristețea, frustrarea și frica. Deci, putem prin exerciții simple – datorită neuroplasticității – să creștem dimensiunea zonelor creierului care controlează emoțiile stresante și să reducem dimensiunea zonelor care le generează.
Descoperirile din tehnologia imagistică a creierului arată cum se schimbă creierul celor care meditează sau folosesc exercițiile de mindfulness. Ceea ce se observă după luni de astfel de exerciții este că se poate crește dimensiunea cortexului prefrontal mediu (zona creierului direct responsabilă pentru controlul reacției noastre la stres) și scăderea dimensiunii amigdalei (zonă a creierului care provoacă stresul).
Cu ce tipuri de stres ne putem confrunta?
Stresul poate fi de trei feluri: stres acut, stres acut episodic și stres cronic.
Stresul acut este des întâlnit și ni se întâmplă tuturor. Este reacția imediată a corpului la o situație nouă și provocatoare. Poate fi și sentimentul oarecum înspăimântător, dar palpitant pe care îl ai pe un roller coaster sau când cobori o pantă de munte abruptă. Acest ip de stres nu afectează corpul, ci îl pregătește, de fapt, să dezvolte răspunsuri optime la viitoarele situații stresante. Și, cel mai important este că, odată ce pericolul trece, sistemele corpului revin la normal.
Există și stresul acut sever care apare atunci când te confrunți cu o situație care îți pune viața în pericol și poate duce la tulburare de stres posttraumatic (PTSD) sau la alte probleme de sănătate mintală.
Vorbim de stres acut episodic atunci când o persoană experimentează episoade frecvente de stres acut. Acest lucru se întâmplă dacă treceți dintr-o criză de stres în alta. Sunt și anumite meserii care sunt mai expuse la un astfel de tip de stres (forțele de ordine, pompierii, medicii din terapie intensivă, medicii chirurgi). Ca și în cazul stresului acut sever, stresul acut episodic poate afecta sănătatea fizică și mentală.
Stresul cronic apare atunci când aveți niveluri ridicate de stres pentru o perioadă lungă de timp. Ori, așa cum am mai spus, un astfel de stres pe termen lung poate avea un impact negativ asupra sănătății.
Care sunt cele mai frecvente cauze ale stresului la muncă (aici ar fi fain dacă ai putea să dai și câte un exemplu concret de eveniment care poate genera stres)
Suprasolicitarea este cu siguranță unul dintre cele mai frecvente cauze ale stresului la locul de muncă, urmată de diverse tipuri de abuzuri (care cauzează anxietate și stres). Din păcate, pentru că suprasolicitarea și stresul prelungit nu dor, creierul se obișnuiește cu epuizarea și stresul și, de multe ori, nici nu conștientizăm – abia în faze avansate – că suntem epuizați psihic și fizic.
Din păcate, foarte mulți manageri tind să suprasolicite angajații și îndatoririle scrise în fișa din post ajung să nu mai fie respectate. Astăzi stai o oră peste program, mâine mai stai încă una, volumul de muncă se acumulează și nu conștientizezi că muncești în plus mult față de cât ar trebui și, poate, nici măcar nu ești plătit. Acesta este un exemplu clar de suprasolicitare + abuz psihic din partea superiorilor, care nu țin cont că angajații au nevoie, la rândul lor, de anumite limite.
Am observat că mentalitatea de tipul: „Mi-e frică să cer mărire/ Mi-e frică să cer bani în plus pe munca pe care o fac, neplătit fiind”, este extrem de comună, din cauza fricii de a nu fi dat afară și de pierdere a siguranței financiare. Cred că ar fi extrem de important ca toți angajații să își cunoască foarte bine drepturile, astfel încât să putem reduce semnificativ numărul angajaților exploatați la locurile de muncă.
Însă, în realitate, lucrurile pot fi diferite, mai ales în perioade de crize ca cea prin care trecem acum.
Ce efecte are stresul la locul de muncă?
Locul de muncă reprezintă o parte extrem de importantă din viețile noastre de zi cu zi. Fie că avem un job care ne împlinește, fie că lucrăm strict pentru a ne întreține, o facem cel puțin 8 ore pe zi, iar această perioadă este, practic o treime dintr-o zi. Cred că este extrem de important să mergem cu drag la locul de muncă, fără tensiune și stres, pentru că atunci când începem să dezvoltăm sentimente negative, consecințele nu întârzie să apară. Stresul poate aduce cu sine efecte precum oboseala psihică acută, un nivel ridicat de anxietate și stări depresive. Lipsa de motivație se numără și ea printre consecințe și în cele din urmă vom ajunge să nu mai dăm randament la locul de muncă, tocmai pentru că ne stresăm prea tare să facem totul bine.
Ce putem face, ca angajat, să gestionăm stresul la job?
Cu siguranță este și datoria angajaților să aibă grijă de propria persoană și psihicul lor, iar în acest sens, este esențial să solicităm ajutor atunci când ne simțim copleșiți și să învățăm să spunem NU. Așa cum menționam anterior, cunoașterea drepturilor la locul de muncă este un element cheie, care ne poate scăpa de multe griji.
De multe ori, evităm să discutăm cu superiorii din teama de a nu fi dați afară sau a nu fi “luați la ochi”. Însă binele personal trebuie să primeze în astfel de situații. E important să putem să delegăm atunci când suntem aglomerați, să ne luăm momente de respiro, să apelăm la tehnici de mindfulness pentru a ne relaxa (respirație, meditație, imageria ghidată), pentru că acestea, cum am spus mai sus, sunt dovedite științific că reduc stresul.
Ce putem face, ca angajator, să minimizam stresul angajatorilor?
Este foarte importantă o verificare periodică a angajaților. Încurajez discuțiile libere, sincere, constante. În calitate de angajator, este datoria noastră să luăm în calcul sănătatea psihică și fizică a angajaților noștri, iar atunci când observăm cel mai mic semn de tulburare, putem găsi soluția cea mai bună, împreună cu ei. Sunt locuri de muncă în care se permite o mai mare flexibilitate (precum lucratul de acasă), iar acest lucru pare să ajute foarte mult angajații, însă sunt locuri de muncă unde prezența fizică este inevitabilă, iar în aceste situații comunicarea este cheia.
Este esențial ca atunci când știm că angajaților li s-a înmânat un volum mai mare de muncă, să ne asigurăm că fac față și să le oferim toate mijloacele de care au nevoie. Suportul moral și financiar sunt elemente cheie! Cred că flexibilitatea poate fi benefică în acest sens. Dacă dăm dovadă de empatie și ascultăm ce și-ar dori, putem crea împreună o atmosferă care să le facă bine și să poată da randament, fără să ajungă la stres și la dezvoltarea anxietății față de locul de muncă.
De aceea, un departament de HR este absolut obligatoriu în orice companie și cu siguranță ar fi util și un psiholog, pentru verificări periodice sau pur și simplu care să ofere sprijin tuturor angaților care trec prin clipe mai delicate și au nevoie de suport psihic și moral.
Sunt companii, mai nou, care au dezvoltat un departament de wellbeing al angajaților, având grijă să le ofere programe de dezvoltare personală, workshop-uri de mindfulness sau de tehnici împotriva burnout-ului.
Important este ca angajați și angajatori să fie împreună pentru binele companiei fără să uite de binele personal!
