Condiționările cognitive – cât de mult ne influențează și cum le rezolvăm?

Condiționările cognitive - cât de mult ne influențează și cum le rezolvăm?-2
Anca Kosina, psihoterapeut

Articol redactat de Anca Kosina, psiholog clinician și psihoterapeut specialist, de peste 16 ani în domeniu. Anca are și o specializare în psihologie aeronautică și intervenții în situații de stres post-traumatic.

Poți discuta cu ea online, prin abonamentul BestJobs Coaching. Vezi și interviul cu Anca despre ce este și cum te ajută psihoterapia.

Condiționările raționale – cât de mult ne influențează și cum le rezolvăm?

Condiționările sunt gânduri de tipul.:

  • „Eu nu mă pricep să fac asta și basta!”
  • „Ce vrei, să mă schimb acum la bătrânețe?!”
  • „Românii sunt…”
  • „Ungurii sunt…”
  • „Oamenii sunt răi!”

Condiționarea apare de la cele mai fragede vârste, așa că până pe la vârsta de 7 ani, cam jumătate din condiționare este deja fixată în creierul copilului. Ceea ce înseamna că deja copilul întră în viață cu acest bagaj de idei prin care filtrează realitatea. 

Ulterior, până la vârsta adultă această condiționare se “îmbogâțește” mereu, încât pe la 30 de ani avem deja un individ puternic condiționat, ale cărui păreri sunt cam bătute în cuie și cu greu i le va putea modifica cineva. 

Aceste condiționări își găsesc corespondentul fizic  în creier neuronii crează un anumit gen de conexiuni ca urmare a condiționării, care odată stabilizate se tot întăresc. Este ca apa unui pârâu de munte care odată ce și-a creat un făgaș printre pietre sapă mai adânc prin acel fagaș și doar cu mare greutate va putea fi deviată pe alte canale. 

Un astfel de creier condiționat este evident un creier limitat. El va percepe realitatea doar prin filtrul condiționării sale și normal că ceea ce vede el, are puține șanse uneori ca într-adevăr sa fie real. Este o realitate proprie, dacă vreți, nu este neapărat o realitate adevărată.

De multe ori, în spatele fiecărui astfel de gand se ascunde si o frică, frica de a încerca, frica de a nu fi îndeajuns de bun, frica de a ieși din zona de confort sau alte frici pe care le trăim la nivel de conștiință colectivă toți.

Sunt frici preluate de la părinți sau sunt din societate, iar aceste frici se manifestă pentru că nu le-am „înfruntat”.

Se ascund datorită sistemului nostru de apărare format încă din copilărie. Un sistem de apărare construit pentru a ne ține în siguranță.

Acest sistem de apărare ne păcălește și ne oferă o realitate în care să nu simțim vină sau rușine, să nu ne desconsiderăm și pe deasupra ne poziționează ca cei mai grozavi și centrul Universului.

Acest sistem de apărare ne construiește aceste condiționări de așa natură încât pe termen lung să fim la „adăpost”, mai exact să nu riscăm absolut deloc.

Deși puține, există și aspecte pozitive ale condiționării. Condusul masinii spre exemplu se realizează tot ca urmare a unui proces de condiționare, prin care creierul este învățat să conducă o mașina. La fel este condiționarea prin care se învață o meserie.

De cele mai multe ori însă, convingerile, condiționările, blocajele, miturile ne țin captivi într-o viață ce se rezumă la o bulă imaginară în care noi le știm pe toate. Asta se întâmplă până ieșim din această bulă și ne ciocnim de exterior atunci când totul se schimbă, dar problema este că devenim dependenți de această iluzie.

 Ne vom minți atâta vreme cât putem să ne ascundem de adevăr.

Dar oare putem să ne ascundem?

Nu ne putem ascunde și apare în viața noastră în diverse forme, de exemplu: În cuplu sub forma: Oare așa trebuia să arate viața mea?

Sau în viața profesională: Sunt fericit cu ceea ce fac, asta mi-am dorit?

Sau în viața de familie sub forma: Oare îmi educ copilul cum trebuie?

Sau într-o criză de viață: Mă mai mint mult?

Condiționările sunt instrumente ale Ego-ului să ne țină în viață și apelează la acestea doar pentru a nu ieși din zona de confort.

Ce ne fac condiționările?.

  • Ne construiesc un comportament rigid.
  • Nu ne dau voie să învățăm lucruri noi.
  • Nu ne dau voie să ne dezvoltăm inteligența emoțională.
  • Nu mai empatizăm.
  • Îmbătrânim accelerat.

Sunt prea multe dezavantaje și atunci este foarte important să ieșim din sfera acestor condiționări.

Soluția este să ne punem o întrebare relativ simplă, dar face minuni dacă este pusă de câte ori ne auzim mintea că știe ceva cu siguranță. 

„Oare chiar așa este?”

Iată și un exercițiu eficient: Deja ai o părere formată despre ceea ce ți-am spus până acum și te rog să îți pui următoarea întrebare: „Cum s-a costruit părerea mea, pe ce concepte?

Oare am dreptate, oare este chiar așa cum cred eu?”

Observă ce se întâmplă, observă ce spune mintea și observă ce îți spune intuiția. Mintea urlă și bate cu din picioare pentru a o auzi, pe cand intuiția spune simplu, direct și clar fără să insiste sau să își impună punctul de vedere.

Dacă ai nevoie de susținere în tranziția profesională, în a gestiona provocările cu care te confrunți sau vrei să investești în creșterea ta, poți apela la un coach, psihoterapeut sau mentor profesional, unu-la-unu, online, prin BestJobs Coaching.

Photo by Liza Summer from Pexels