Cum să gestionăm presiunea găsirii unui loc de muncă după o anumită vârstă?

Anca-Kosina

Articol redactat de Anca Kosina, psiholog clinician și psihoterapeut specialist, de peste 16 ani în domeniu. Anca are și o specializare în psihologie aeronautică și intervenții în situații de stres post-traumatic. Poți discuta cu ea online, prin abonamentul BestJobs Coaching. Vezi și interviul cu Anca despre ce este și cum te ajută psihoterapia.

În ultimii ani, piața muncii a suferit numeroase modificări și fluctuații în diferite domenii. S-a accentuat teama negăsirii unui loc de muncă după vârsta de 45-50 ani.

Din păcate, este o dramă a profesioniștilor “în vârstă”.

Pentru a ne proteja de această tensiune, este important ca atunci când se pleacă la drum în găsirea unui loc de muncă, în acest caz, să se țină cont de următoarele considerente:

  • Principiul de bază al pieței muncii din România este următorul: la finalul zilei, ce contează este ca treaba să fi fost făcută. Este mai puțin important dacă ești bărbat sau femeie, ce culoare a pielii ai, ce religie sau chiar studiile pe care le-ai terminat.
  • Angajatorii recunosc că persoanele cu vârsta peste 40 de ani sunt cei mai stabili angajați.
  • Se consideră de asemenea că aceste persoane au deja o viață personală oarecum echilibrată, au o familie întemeiată.
  • Experiența de viață vine de multe ori la pachet și cu maturitate profesională, cu maturitate personală, cu responsabilitate, cu ceva mai multă disciplină, cu o mai bună ancorare în tot ceea ce presupune, până la urmă munca.
  • Deși mulți tineri vin cu entuziasm, nu au cum să aibă din prima toate aceste calități pentru că multe se dobândesc în timp și vin după ce ai trecut prin anumite etape profesionale.

Principalele rețineri pe care angajatorii le au atunci când se pune problema angajării unuor persoane peste 45 de ani, sunt:

  • Au rezerve pentru că se gândesc că nu sunt suficient de digitalizați, nu mai investesc timp și efort în a-și face update-urile pe care le cere orice meserie, nu au energia celor foarte tineri, le este mai greu să învețe, sunt mai puțin flexibili.
  • După o anumită vârstă, apare un anumit nivel de plafonare care este greu de acceptat pe o piață a muncii atât de competitivă precum cea de acum.
  • Nu se pun la curent cu inovațiile dintr-un anumit domeniu, refuză să mai învețe lucruri noi, se adaptează destul de greu la stilul de lucru al echipelor mai tinere și pun ei înșiși o barieră în relația cu ceilalți atunci când încep să se simtă frustrați de cele de mai sus.

Probabil că adevărul este undeva la mijloc, și este important să se evite generalizarile.

Din punct de vedere psihologic, la 45 de ani încă ai, și fizic, și mental, capacitatea de a fi un angajat valoros, dar, cumva, trebuie să te întâlnești la mijloc cu angajatorii. Unii trebuie să accepte că, dacă nu țin pasul cu vremurile, nimeni nu este obligat să rămână pe loc, după ei. Iar ceilalți trebuie să înțeleagă că nu fac decât să restrângă o piață a candidaților care deja reîncep să fie selectivi sau insuficienți pentru anumite domenii dacă pragul lor de eligibilitate pentru candidați este, cu indulgență, de 40 de ani.

Este important și uman să i se ofere oricărui om șansa de a evolua, de a se dezvolta inclusiv în plan profesional, indiferent de vârsta pe care o are.

Cred că oamenii ce doresc, pot și sunt perseverenți în creșterea lor profesională, merită să fie încurajați, susținuți, valorizați.

Dacă ai nevoie de susținere în tranziția profesională, în a gestiona provocările cu care te confrunți sau vrei să investești în creșterea ta, poți apela la un coach, psihoterapeut sau mentor profesional, unu-la-unu, online, prin BestJobs Coaching.

Photo by cottonbro from Pexels