#CasualTalks: Reconversia profesională în IT – cum o abordezi?

Discutăm cu Dan Berteanu, Vicepresident Education Division @ Bittnet Group, despre:

  • ✅ Cum schimbă tehnologia viitorul muncii
  • ✅ Programul de reconversie profesională în IT Ctrl+N
  • ✅ Cui i se potrivește schimbarea de carieră către IT
  • ✅ Ce oportunități ai dacă începi o carieră în IT, venind din alt domeniu
  • ✅ Cum îți găsești un job în IT și Tehnologie, dacă nu ai experiență

Dan Berteanu este antreprenor și investitor în educație și tehnologie, membru în Board-uri de asociații și proiecte educaționale, mentor în programe de start-up. În timpul liber, Dan este pasionat de lectură, jocul de bridge și triatlonul de anduranță.

Reconversia profesională în IT – cum o abordezi și ce oportunități există

Dan, povestește-ne puțin despre tine: cu ce te ocupi acum și care a fost parcursul tău profesional?

Sunt inginer de Automatică și Calculatoare. M-am apucat foarte devreme, după școală, de vânzări. După ce am vândut tot felul de chestii, prin 2012 la final când lucram la Achieve Global, am decis că e momentul să devin antreprenor, așa că am cumpărat franciza Achieve Global. Am rebranduit-o, ne-am apucat să facem alte produse și după aceea am vândut businessul acesta în 2018 către grupul Bittnet, unde astăzi mă ocup de întreaga divizie de educație a grupului, adică în acest moment 4 companii și o să mai fie și altele.

Cum arată din punctul tău de vedere viitorul în piața muncii? Cât de importantă devine tehnologia și cum se reflectă în locurile de muncă?

Eu lucrez într-un business de tehnologie, deci n-am cum să spun că nu va fi super importantă și că este viitorul, dar chiar e. Adică, lăsând bășcălia la o parte, chiar cred că tehnologia e importantă, cel puțin în viața de business a celor care au chestii mai creative și care își folosesc mai degrabă mintea decât forța fizică și abilități de genul ăsta.

Deci cred că o să devină din ce în ce mai importantă, fiindcă observăm că iar suntem într-un moment în care o mare parte din joburi vor tinde să fie complet sau parțial automatizate. Și atunci se eliberează timp pentru cei care muncesc în joburile alea să facă altceva, să facă munci mai creative, munci care nu pot fi făcute atât de ușor de mașini.

Aș zice două lucruri aici. Cred pe de o parte că e un trend care a apărut de multă vreme cumva în piață (nu ajunsese la noi sau în zona Europei Centrale și de Est) și anume ceea ce americanii numesc Gig Economy. Adică să nu mai fim atașați unui angajator sau unui job, ci să ne gândim cum ne orientăm în proiecte, în diferite joburi, lucrând pentru diferite organizații și având mai multe stream-uri de a face venit. Asta sigur că are niște consecințe: că trebuie să fiu împăcat că nu mai am siguranța de a fi angajat, trebuie să găsesc angajatorii care să fie dispuși să seteze un astfel de context și așa mai departe. Dar cred că vine, se întâmplă treaba asta. Mi-aduc aminte că am citit în Harvard Business Review cu vreo 5-6 ani în urmă un articol foarte mișto (se numește Rethinking the Decision Factory) și vorbea în articolul asta chiar despre asta. Deci era un trend care se întâmpla cu niște ani buni în urmă.

Pe de altă parte, cred că mai asistăm la o chestie care a fost cumva accelerată de pandemie și anume: pentru ce plătim oamenii? Fiindcă, în esență, avem 3 motive/modele pentru care plătim oamenii. O mare parte din companii plătesc oamenii pentru a le da 8, 9 sau 10 ore din timpul lor. Fiindcă te duci la job, tragi cu cartela să pontezi, faci ce ți spune cât de bine poți sau cât de bine vrei și după aia pleci acasă.

Alte companii plătesc oamenii pentru rezultate. Se spune: „Ok, nu mă interesează ce faci, nu mă interesează cum faci, eu îți dau resurse la dispoziție și ai de livrat acest rezultat.” Fiindcă poate să fie interesant să ne gândim că poate, nu știu, am o perioadă proastă și jobul meu nu-mi iese, sau nu sunt inspirat. Dar aș putea în loc să încerc ca berbecul să fac chestia aia și eventual să mă ascund de managerul meu ca să nu mă prindă că am o perioadă proastă, aș putea să-mi ajut un coleg. Și, sigur, asta nu se va vedea în rezultatul meu per se, dar se va vedea în contribuție, pentru că acel coleg s-ar putea să facă mult mai mult decât ar fi făcut în mod normal. Sigur că și aici apar niște întrebări și niște consecințe: cine vede contribuția asta? și așa mai departe. Și aici știu că Jurgen Appelo a scris o carte cu ceva vreme în urmă care se cheamă „Managing for Happiness”. Poate sună ezoteric așa și flu-flu, dar dincolo de titlu sunt niște instrumente și niște abordări destul de interesante acolo. Și Appelo zice: cel mai relevant și cei care își pot da cu părerea cel mai bine despre gradul de contribuție sunt colegii, nu managerii.

Ce este programul Ctrl+N, pe scurt? Cui se adresează și cum vreți să ajutați voi zona asta de reconversie?

Ctrl+N a luat ființă în pandemie, atunci când am văzut crescând alarmant numărul celor care rămân fără joburi și văzând industrii întregi care erau în mare suferință, timp în care, în industria de IT lumea se plânge că n-are pe cine să angajeze sau că nu sunt suficient de mulți oameni care să fie angajați. Chiar am văzut deunăzi un articol că începem să avem încă o abordare, și anume cum facem să-i aducem pe IT-iștii plecați afară înapoi acasă. Deci iar, e un alt stream – fiindcă e o nevoie mare și este o industrie care produce valoare adăugată și care e în continuă dezvoltare.

Plecând de la premiza asta, ne-am zis așa: hai să facem un program pe care să-l adresăm celor care vor să se reconvertească fiindcă și-au pierdut jobul sau celor care vor să se reconvertească fiindcă au astăzi un job care este un mare pericol de a fi automatizat (și chiar dacă o să mai dureze ceva, în viitor s-ar putea să și-l piardă) sau celor care pur și simplu vor să facă o schimbare către o industrie sau către niște joburi care sunt mai bine plătite. Am luat traineri români din zona de IT, le-am făcut un brief destul de elaborat și tragem cu ei video-uri de 3-4 ore în care explică, dar dau și exerciții, fac și chestii practice și așa mai departe. Și am construit diferite cursuri pe diferite teme, după ce am vorbit cu recruiteri, cu companii care angajează în IT și așa mai departe. Am construit diferite teme, diferite programe care durează de la 12 la 20 de săptămâni, în așa fel încât să formăm oameni la nivelul basic.

Pentru că ceea ce am observat noi este că există cumva o cerere în piață de două categorii (acolo e cea mai mare bătaie):

  • oameni care sunt super specialiști și pe care i-ai angajat și îi pui la treabă imediat (ăștia sunt cei mai doriți, dacă ar putea să existe numai din aceștia, cred că toată lumea ar fi fericită)
  • și oameni la început de drum. Pentru că dacă îl iei și are niște cunoștințe (adică nu este zero, are niște cunoștințe de bază), îl poți integra repede într-un proiect și poți să-l înveți cumva „on the job” (de altfel cea mai potrivită variantă de a învăța, așa cum ne arată studiile). Și poți să-l pregătești „on the job” în ce ai tu nevoie, în proiectul pe care îl ai tu.

Și atunci noi am zis: asta este zona pe care putem să marjăm, am dezvoltat produsul ăsta, l-am lansat anul trecut, a continuat și anul ăsta, am dezvoltat în plus programe, am început să căutăm în piață parteneri, să căutăm traineri… Că pare pare simplu așa, știi? Zici: ce mare șmecherie, filmezi cu calculatorul, vorbesc despre ceva ce știi… Nu e chiar așa de simplu. Și asta am făcut. Avem două modele, acordăm burse și avem de asemenea varianta în care oamenii plătesc din buzunarul lor.

Aici am întâmpinat două provocări semnificative:

  • Una este că noi, în România, mai avem de lucrat cu noi cât să ne plătim propria dezvoltare. În afară de tânăra generație care a fost obișnuită un pic altfel, cei de la 30-40 în sus nu au această obișnuință să bage mâna în buzunar și să plătească pentru propria lor dezvoltare, fiindcă generația mea, a părinților mei și aș zice că și generațiile imediat de după mine au trăit cu perspectiva asta că termin școala și mă apuc să muncesc. În momentul în care termin școala și mă apuc să muncesc, ideea de educație s-a oprit după ce am terminat școala. Deci aici avem de lucrat – asta a fost a fost unu.
  • Și doi la mână, după ce a trecut nebunia (adică am simțit asta cumva pe măsură ce economia a început să se deschidă), oamenilor le-a fost mult mai ușor să se întoarcă să facă ce știau înainte (în turism – cât de cât, în HoReCa, în retail sau în alte domenii) și a fost mai ușor să se întoarcă acolo decât să continue traseul ăsta – deci am avut și oameni care au renunțat la cursuri.

Noi credem că e un demers pe care ni l-am asumat, continuăm să găsim parteneriate. Am văzut că e mai mult succes în zona asta de burse, fiindcă atunci când le spui oamenilor „vino, intră în program, dacă te ții de treabă ți-l plătesc eu (noi sau partenerii), dacă nu te ții de treabă, îl plătești, asta e condiția”. Sau dacă vedem că chiar nu se ține de treabă deloc, îl scoatem din program, adică preferăm să dăm bursele celor care își doresc să învețe. Cam așa funcționează.

Recunosc că am sperat să fie mai accelerat progresul acestui proiect. Sunt antreprenor și asta cred că e una din caracteristici, să bați din picior sub masă, dar avem răbdare fiindcă chiar îl vedem un proiect important. Cam ăsta e proiectul nostru – cursurile sunt foarte diferite, traseele de învățare, și în zona de IT Infrastructure, programare, project management, facem și partea de algoritmică – adică sunt diferite în funcție de ce am discutat și unde am văzut că am putea să-i recomandăm pe studenții noștri după ce termină.

Care sunt joburile din IT și tehnologie unde se caută cei mai mulți specialiști entry-level? Dă-mi 3 exemple de arii unde se angajează cei care termină cursul de reconversie în IT la voi.

Zona asta de Developeri Juniori este una din zonele pe care le-am văzut că sunt suficient de atractive, iarăși este zona asta de Tehnician în cloud – fiindcă iar, cloud-ul e un trend și crește accelerat și e adoptat în din ce în ce mai multe companii. (ușor-ușor cred că o să vedem și statul român adoptând varianta asta). Și o zonă unde ne orientăm acum și dezvoltăm acum elemente clare este zona de Security. Adică, e clar, digitalizarea forțată prin care am trecut ne face să fim mult mai expuși sau face ca sistemele fie mult mai vulnerabile, și atunci nevoie asta de Security este mare. Nu sunt atât de mulți specialiști de Security, dar cred că o să fie din ce în ce mai multă nevoie. Deci cam acestea ar fi trei zone care aș zice că sunt „the name of the game” în momentul ăsta: Cloud, Programare, Security.

Cui ai recomanda să facă o reconversie profesională în IT și de ce?

Aș recomanda să facă reconversie profesională tuturor celor care sunt în situația în care nu le place jobul. Adică, sincer dacă nu îți place… Sigur, e un truism acum și nu aș vrea să spun atât de simplu și prezentat așa persiflant, dar realmente eu cred că viața noastră este mult prea scurtă să ne petrecem într-un job în care nu suntem mulțumiți, care nu ne place. Dacă nu ne place și e corvoadă, eu aș face orice îmi stă în putință să plec de acolo. Sigur, nu e simplu și așa mai departe, dar cred că e important pentru mental. Deci celor care sunt în situația asta le recomand să încerce. Știu că sunt și alte programe de reconversie, nu-l avem noi pe singurul, sunt multe, în diferite formate și, din ce știu, majoritatea, ca și noi, au un fel de assessment la început.

Am primit întrebarea asta: poate să facă oricine? Nu poate oricine. Dacă nu ai nicio treabă cu subiectul, dacă nu-ți place matematica, nu-ți place gândirea logică, n-o să te faci programator, adică e o utopie. Nu recomand celor care nu au nicio treabă și vin să reconvertească doar pentru că vor mai mulți bani. Asta e o prostie. Există varianta în care te testezi și vezi dacă ți se potrivește cât de cât, du-te și fă-o dacă în jobul pe care îl ai nu ești mulțumit.

Și le-aș mai recomanda să se reconvertească în zona de IT celor care sunt într-un job astăzi și pe toate gardurile, în toate mediile pot să vadă că job-ul lor este în pericol de a fi automatizat. Adică zona asta în care sperăm să nu ni se întâmple nouă, dar e nasol – adică dacă stăm așa, o să ne lovească brusc și o să ne prindă nepregătiți. Mai bine stau acolo, mă pregătesc să am o plasă de siguranță, să nu rămân pe dinafară și să fiu nevoit să reacționez în criză- când mă cheamă angajatorul și îmi zice „Băi, știi ceva? Îmi pare rău…” Nu ăla e momentul în care să ne apucăm să ne reconvertim profesional, e înainte, ca să avem o plasă de siguranță.

De ce să o facă? Mi se pare că e simplu, adică e o industrie care e pe super val și va fi pe super val, vom avea tehnologie unde vrei și unde vrei nu vrei, peste tot. Deci e de viitor și e foarte greu de crezut că va fi o industrie care va frâna vreodată – cel puțin nu acum, adică în următoarea perioadă, câțiva zeci de ani, nu văd să frâneze industria asta. Și, pe de altă parte, pentru că e așa, pentru că cerințele sunt mai mari decât e oferta, se plătește semnificativ mai bine față de alte industrii, față de alte businessuri. Deci din punctul ăsta de vedere aș zice: să gestioneze un risc, fiindcă se suie într-un tren care accelerează și pentru că o să o ducă mai bine.

Ai văzut oare o serie de calități comune a celor care termină programele de reconversie în IT și pe care ai putea să le menționezi?

Mi-e greu să zic eu punctual, fiindcă n-am interacționat așa mult. Noi facem niște sesiuni Open Days în care vine lumea și le povestim despre program, ce pot, răspundem la întrebări (a fost unul în iulie și o să mai fie unul în septembrie) și acolo am văzut câțiva dintre cei care au participat la cursuri. Aș zice că sunt două elemente pe care eu le-am observat și, din conversația pe care am avut-o cu ceilalți colegi care se ocupă de proiect:

  • Unul este gradul de seriozitate și de disciplină pe care îl au oamenii în chestia asta – adică trebuie să te ții de treabă și să aloci timp și să fii disciplinat, să nu amâni, să nu procrastinezi. Deci asta este o dată: perseverența asta de a participa la curs, de a participa la program.
  • Și a doua calitate este, dacă vrei, capacitatea de a de a fi curios, adică să te uiți și în alte părți, să fii curios, să cauți, să faci extra muncă, extracurricular dacă vrei. Că nu e doar despre: bun, fac programul, dau examenele intermediare, dau examenul final mi-au dat ăștia diploma, mă recomandă în 3 firme… salut, pa, la revedere”. Nu-i așa. Adică dacă ești curios, dacă vrei să îți deschizi mintea pentru asta – cred că este foarte important genul acesta de practică, de a încerca să vezi dincolo.

Cam asta aș zice din ce am văzut eu. Sigur sunt și altele, dar fiindcă nu am interacționat și nu i-am cunoscut bine pe oamenii ăștia personal nu știu să-ți spun.

Cum îmi găsesc un job în IT dacă n-am experiență? Oamenii care termină genul vostru de program de reconversie teoretic nu au experiență în domeniu. Au terminat un curs, au învățat un program/limbaj/framework și ce fac apoi? Care sunt șansele lor de angajare? Să ne spui și dacă proiectul vostru are succes și în ce grad oamenii își găsesc apoi joburi.

Hai să încep cu ultima. Suntem foarte devreme, adică abia ce au terminat prin vară câțiva dintre ei și nu sunt mulți (adică cred că au terminat 5 oameni sau ceva de genul). Au terminat relativ puțini fiindcă cursurile pe care noi le avem au o durată destul de mare, unele dintre ele au 4-5 luni de zile în care trebuie să faci chestii săptămânal. Încă nu avem așa o cohortă mare de oameni care a terminat și care și au găsit joburi. Suntem încă devreme în proces. În plus față de asta, noi nu ne asumăm să le găsim joburi – sigur, îi recomandăm, dar nu ne asumăm pentru că nu știm.

O să vi-i trimitem vouă și am stabilit deja câteva parteneriate cu niște organizații cu proiecte de dezvoltare în zona de IT care au mecanismul ăla în care stau mult mai aproape de ei, îi învață chestii avansate (nu-i învață chestiile basic, zic „foarte bine că i-ați învățat voi, că nu pierd vremea sau nu sunt nevoit să-i refuz”). Îi învață lucruri avansate, nu le iau bani, dar le iau bani după ce îi angajează. Și atunci când intră într-un mecanism de genul ăsta, aș zice că este un mecanism aproape sigur de succes, din două motive.

Unu, e genul de demers de tip butic. Adică sunt câteva zeci sau maxim câteva sute de oameni care participă la genul ăsta de programe, deci dimensiunea e mică și e controlabilă. A doua oară, oamenii care-i pregătesc au un interes direct să-i plaseze, că altfel o să muncească de pomană, nu o să scoată bani și nu face nimeni muncă patriotică.

Al doilea lucru pe care l-aș zice și al doilea vector pe care l-aș folosi (știu că o să sune aiurea, de genul „bine că ești tu deștept, îți permiți” și nu știu ce). Dacă m-aș reconverti profesional și dacă aș conștientiza faptul că cea mai bună metodă de a învăța este să practici și să fii în jobul, m-aș duce să muncesc 3 sau 6 luni de pomană, în internship (numește-l cum vrei tu), doar ca să mă prind. Pentru că după aia îmi scot investiția asta, adică m-aș uita la ea ca la o investiție. Sunt companii care au un proces de recrutare foarte lung pentru că vor să fie sigure că angajează ce trebuie. Cred că asta ar scurta procesul fiindcă zic „eu vreau să vin, să fac, uite, te ajut, muncesc” – cum facem cu studenții în internship. Dacă suntem cu obraz, nu-i punem să arhiveze nu știu ce, nu-i punem la muncile pe care nu vrea nimeni să le facă și nu le-a făcut nimeni în ultimii trei ani, îi punem să facă ceva la care să-și folosească mintea sau chiar să ne folosească, ca să putem spune după aia „Uite, ai învățat ceva în internshipul ăsta și te-am văzut, ești potrivit”, poate chiar îți fac o ofertă de angajare.

Deci asta ar putea să fie o modalitate: să caute oportunitățile de internship, de practică, de muncă la clienți și chestii de genul ăsta. Este cea mai bună metodă să se „afirme”, să se ducă acolo și să se facă cunoscuți, nu doar cu ce știu să facă și ce au învățat de la noi, să dea în taste sau să cableze. Ci să se ducă acolo, să se facă cunoscuți ei ca persoane. Așa, șansele să găsești un job sunt mult mai mari.

Cauți un job entry-level în IT? Vezi pozițiile deschise pe BestJobs – constant apar joburi noi!