Egalitatea la locul de muncă. Cum combatem discriminarea?

La nivel mondial, luna iunie aduce în prim plan și egalitatea de șanse, precum și semnale de alarmă asupra opusului ei: discriminarea. Promovată mai degrabă ca Pride Month, peste tot prin lume se organizează evenimente ce aduc în atenția publică faptul că indiferent de gen, orientare sexuală, toți suntem egali și ar trebui să ne tratăm așa. Este o ocazie bună să ne amintim că egalitatea ar trebui să existe și la muncă, extins pe toate criteriile care pot sta la baza discriminării.

Ce este discriminarea?

Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare definește discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice 

Conform Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, formele discriminării sunt: discriminarea directă, discriminarea indirectă, discriminarea multiplă, hărțuirea, victimizarea, dispoziția / ordinul de a discrimina.

Discriminarea la locul de muncă

Discriminarea la locul de muncă poate interveni pe baza criteriilor menționate mai sus și poate să apară în următoarele situații:

  • La interviu și la angajare
  • În stabilirea și schimbarea condițiilor de muncă, a salariului, precum și a responsabilităților
  • Formarea și dezvoltarea profesională
  • Posibilitățile de promovare
  • Concedierea

De exemplu, în interviul de recrutare, candidații nu sunt obligați să răspundă la întrebări despre religie, cetățenie, etnie, stare civilă, vârstă, orientare sexuală, opțiune politică, activitate sindicală, responsabilitate familială. Ba chiar se consideră că aceste întrebări sunt discriminatorii, cu excepția cazurilor când locul de muncă presupune anumite cerințe.

Din punct de vedere legal, problema discriminării la job și egalitatea este reglementată în Codul Muncii unde se stipulează clar că fiecare angajat are dreptul de a beneficia de condiții de muncă adecvate și nediscriminatorii. 

Un cadru general important este menționat și în Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în art. 8 alin. 3: „Persoanele fizice şi juridice cu atribuții în medierea şi repartizarea în muncă vor aplica un tratament egal tuturor celor aflați în căutarea unui loc de muncă, vor asigura tuturor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă accesul liber şi egal la consultarea cererii şi ofertei de pe piața muncii, la consultanța cu privire la posibilitățile de ocupare a unui loc de muncă şi de obținere a unei calificări şi vor refuza sprijinirea cererilor discriminatorii ale angajaților. Angajatorii vor asigura confidențialitatea datelor privitoare la rasa, naționalitatea, etnia, religia, sexul, orientarea sexuală sau a altor date cu caracter privat care privesc persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă.”

Cu toate acestea, mulți angajatori fac discriminări, chiar din anunțurile de angajare. Vezi în articolul Recrutare prin discriminare scris de Alex Gheorghe (jurist, Data Protection Officer și consultant pe BestJobs), câteva remarci culese pe LinkedIn de la angajatori privind modul în care se raportează la discriminare. Chiar dacă Codul Muncii și legea au multe prevederi care protejează drepturile angajaților, din păcate în România (și nu numai) se fac încă discriminări la angajare și la locul de muncă.

Fenomene specifice de discriminare: mobbing și bullying

Două forme particulare ale discriminării indirecte la muncă, definite mai recent, sunt cele de mobbing și bullying. Acestea sunt comportamente discriminatorii la adresa cuiva, repetate pe o perioadă mai lungă de timp.

Mobbing-ul presupune acțiuni de agresivitate psihologică la locul de muncă: ignorare completă, izolare, atacuri la persoană, umilire, ridiculizare, critici nefondate și altele. Acțiunile pot fi realizate de un șef, coleg sau mai mulți colegi pentru a determina victima să accepte condiții incorecte de lucru și salarizare sau să părăsească compania, în cazul în care concedierea nu se poate face cu motive întemeiate. Se întinde pe o perioadă de minim 6 luni și poate afecta starea psihică sau de sănătate a victimei, precum și cea socială.

Fenomenul de bullying constă în comportamentul abuziv din punct de vedere psihologic, verbal sau fizic, caracterizat prin dorința de a umili pe cineva, și realizat de un superior sau manager. Poate apărea din dorința superiorului de a-și consolida poziția și este un fenomen ce se poate întâmpla o singură dată sau în mod repetat.

Consecințele acestor fenomene asupra victimei pot fi multiple (scăderea eficacității, a performanței, a stimei de sine, anxietate și depresie, șomaj, scăderea reputației etc.). De aceea, dacă simți că ești jignit, ignorat, amenințat, hărțuit sau primești sarcini periculoase sau care nu țin de competența ta, e bine să iei măsuri.

Discriminarea la muncă

Ce poți face dacă ești discriminat

Dacă te simți discriminat la locul de muncă sau la angajare, poți face mai multe lucruri:

  1. Informează-te. În primul rând, documentează-te asupra modului de discriminare la care ești supus. Poți citi Codul Muncii, articole de profil, poți cere informații suplimentare la organizații precum Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Centrul Parteneriat pentru Egalitate (promovează egalitatea de șanse între femei și bărbați) sau la organizațiile membre în Coaliția anti-discriminare.
  2. Adună dovezi. Dacă ești victima unor comportamente discriminatorii în mod repetat, notează-ți data, ora, vorbele agresorului, persoanele care erau de față. Păstrează orice email sau sms care conține injurii sau umiliri. 
  3. Exprimă-te. Poți cere sfatul prietenilor din afara companiei unde lucrezi sau familiei, sau unui coleg apropiat. Când aduni dovezi, adresează-te managerului direct legat de probleme de discriminare întâmpinate. Dacă aceste este cel care te agresează sau nu te susține, adresează-te departamentului de Resurse Umane al companiei sau managerilor superiori acestuia.
  4. Comunică deschis. S-ar putea să te simți discriminat și cei care au avut un comportament agresiv față de tine să nu aibă intenții rele sau să fi făcut acest lucru din greșeală, din propriile tipare sau credințe. Încearcă să soluționezi problemele discutând cu colegii și managerul, comunicând ce s-a întâmplat, ce efecte are asupra ta și exprimând că îți dorești o colaborare bună de ambele părți.
  5. Adresează-te organizațiilor de profil. În cazul în care situația persistă și nu se rezolvă în interiorul companiei, poți apela și la instanțele de judecată. Dar în acest caz este de preferat să discuți cu organizații anti-discriminare pentru a te informa și, mai ales, cu un avocat – pentru a te asigura care este cadrul legal care îți susține poziția.
  6. Caută alt loc de muncă. Dacă vrei să părăsești compania respectivă, este recomandat să îți cauți întâi alt loc de muncă. Pe BestJobs găsești mii de anunțuri de angajare, în toată țara și în străinătate, precum și cu posibilitatea de a lucra remote.
  7. La angajare, informează-te despre  toate drepturile și obligațiile tale și ale angajatorului, menționate în contractul de muncă și în regulamentele interne. Clarifică tot ce ține de salarizare, beneficii, program de lucru, siguranța la locul de muncă, atribuții și încadrarea profesională, șanse de promovare și de dezvoltare profesională, concedii și reguli în caz de demisie sau concediere etc.

În cazul în care te confrunți cu probleme de discriminare încă de la angajare (din anunțurile de angajare, la interviu), poți depune o plângere la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Îți recomandăm să te informezi înainte despre tipul de discriminare observat.

Dacă ești angajator, îți recomandăm ca anunţul de recrutare să fie redactat cu atenţie şi să nu condiţioneze primirea/selecţia candidaţilor după criterii care nu reprezintă o cerinţă profesională reală şi determinantă pentru ocuparea postului respectiv. De asemenea, poți adopta o politică de diversitate și incluziune în compania ta, pentru a susține egalitatea de șanse și tratament.

Egalitatea pleacă de la fiecare dintre noi

Fă un exercițiu de imaginație: ești într-un parc și te plimbi, e cald, e frumos, se aud păsările. La un moment dat, într-o pajiște vezi un copil jucând fotbal. Mai mergi și mai departe vezi un cuplu pe o bancă. Continui plimbarea prin parc și observi și un părinte care își plimbă copilul. Treci pe lângă doi oameni din care unul este agresiv verbal, are un ton ridicat și gesticulează. 

La finalul acestei plimbări imaginare, întreabă-te: copilul care juca fotbal era băiat sau fată? Ce gen aveau persoanele din cuplu? Dar părintele? Dar omul agresiv? Ce etnie, ce culoare a pielii, ce vârstă aveau, ce handicap? Dacă ești sincer cu tine, s-ar putea să-ți observi o parte din asocierile automate pe care mintea ta le face. S-ar putea să descoperi că stereotipurile generale după care ne imaginăm lumea ne fac să fim mai deschiși și prietenoși cu anumite categorii de persoane decât cu altele.

Dincolo de aspectele legale, fiecare dintre noi avem anumite credințe sau prejudecăți preluate din familie, societate. S-ar putea ca, oricât de corecți credem că suntem, să fim și noi cei care ne discriminăm indirect colegii. Poate spui o glumă nepotrivită, o remarcă nervoasă care discriminează, poate vorbești în pauza de cafea cu colegii despre un alt angajat care poate nu vă place, ignori pe cineva sau îl tratezi diferit pentru că e mai nou sau mai tânăr etc. Fii mai atent cu ce spui și ce faci, observă-ți și colegii dacă o fac și atrage-le atenția. Oricât de clișeic ar suna, fii cel care începe și promovează schimbarea – în acest caz, o atitudine bazată pe respect și egalitate.