#CasualTalks: Relația cu corpul nostru, cu Paula Flutur

Discutăm cu Paula Flutur, psihoterapeut în comunitatea BestJobs, despre:

  • Legătura dintre corp și succesul profesional
  • ✅ Echilibrul minte-corp-emoții
  • ✅ Cum ne ascultăm corpul
  • ✅ Sport convențional versus mișcare conștientă, pentru binele corpului
  • ✅ Meditația ca instrument pentru a fi mai productivi
  • ✅ Conexiunea cu natura și importanța ei

Paula Flutur este psiholog, psihoterapeut și specialist în psihologie organizațională. Este pasionată de sport și de legătura dintre minte, emoții și corp.

#CasualTalks​​​ este o serie de interviuri video cu specialiștii de pe platforma BestJobs.

Paula, aș vrea să te rog să prezinți un pic pentru început: cine ești? ce faci?

Sunt Paula Flutur, sunt psiholog, psihoterapeut și specialist în psihologie organizațională. Deci practic nu m-am oprit la o singură specializare. Sunt pasionată de sport și de cum mintea, corpul și emoțiile fac treabă bună împreună. Tocmai de aceea astăzi vorbim despre corp.

Apropo de sport, intrând în zona asta de performanță, de succes: care e legătura dintre corp și reușita profesională? Vezi o legătură între ele?

Poate fi o legătură, însă aș începe prin a spune cum se poate să fii foarte de succes fără să ai o relație bună cu corpul tău. Fiecare dintre noi știe cel puțin un exemplu de persoană cu succes și care nu are grijă de corpul lui. Nu este neapărat conectat acolo. Pentru că să ai succes în momentul acesta ține foarte mult de capacitățile tale intelectuale și nu prea te duci în emoție și în corp.

Însă, fiind o persoană de succes fără a avea o relație cu corpul tău, nu ai nici o relație extraordinară cu emoțiile tale. Nu ești neapărat conectat acolo și s-ar putea să ajungi într-o oboseală extremă, într-o epuizare fără să-ți dai seama, pentru că treci peste semnalele corpului tău pentru a avea succes. Sau poți să somatizezi anumite lucruri – stresul pe care îl simți în timp ce ai succes. Oamenii de succes sunt convinsă că sunt extrem de împovărați uneori.

Da, ne bicium cumva corpul din zona asta rațională și tragem de el mai departe. N-am nevoie de somn, n-am nevoie de mâncare, n-am nevoie de odihnă.

Am o întrebare pe care mi-am pus-o eu, și apoi am pus-o și oamenilor cu care eu lucrez: „Cât din ceea ce fac mă face să fiu eu?” Dacă 100% din ceea ce eu sunt este ceea ce eu fac… O să o să văd cât de mult tragi către succes și acolo este focusul tău, în minte. Când te-ai mai întrebat cum te simți tu? Ce îți place ție dincolo de muncă? E posibil să-ți placă foarte mult ceea ce faci, dar dincolo de asta, ce-ți place? Cine ești dincolo de muncă?

Și atunci, ca să putem explora zona asta de cine sunt dincolo de muncă, am putea să ne uităm către corp, către emoții?

Cu siguranță da. Hai să ne gândim la corp, minte și emoții ca la Sfânta Treime. Ele nu se despart așa, nu e fiecare pe treaba ei. Ele funcționează împreună și fac un mix împreună. Atunci când noi, din exces de zel, vrem să le rupem una de cealaltă, sunt anumite consecințe pe care noi le simțim. Am succes, dar nu sunt mulțumit, nu sunt fericit de asta și îmi doresc din ce în ce mai mult. Mie îmi spune că nu te mai uitat demult la emoțiile tale. Sau mă uit prea mult la emoțiile mele și sunt foarte mult în „Cum mă simt? Astăzi mă simt foarte rău și nu mai lucrez și tot așa.” Și atunci îmi spun că nu te mai conectezi cu a face. Ar fi minunat ca pe parcursul unei zile să ne dăm timp pentru fiecare, în mod ideal același timp pentru toate.

E greu să faci asta în societatea noastră, mai ales că noi lucrăm 8 ore pe zi minim. Și dacă ai o muncă de birou, munca respectivă este foarte mult despre minte, despre cognitiv – tu rezolvi probleme, tu ești tot timpul în relații, trebuie să faci vânzări și acolo este focusul tău. Și îți mai rămâne un timp pe care trebuie să-l împarți către emoție și corp, dar măcar să o faci. Măcar o oră pentru corp dacă-i dai pe zi e minunat – cu o plimbare, cu o alergare, cu un sport care-ți place, cu un masaj – toate sunt tratamente pentru corp. Și, bineînțeles, și către emoție: să mă întreb „cum mă simt eu astăzi?”, să fac ceva să mă facă pe mine să mă simt bine. Nu știu, de exemplu, cunosc o clientă care se face să se simtă foarte bine emoțional cumpărându-și flori. Și își cumpără o dată pe săptămână singură flori. Are toată aprecierea mea că are grijă de emoția ei.

Mi-a plăcut foarte mult ceva ce ai spus mai devreme despre sport care-ți face plăcere. Cred că de foarte multe ori, tot din zona asta națională, simțim presiunea că trebuie să facem sport pentru că e sănătos, sau că trebuie să ridic nu știu câte greutăți sau măsurăm foarte mult progresul.

Da, da, atunci când focusul ajunge către corp este focusul convențional. Ală ca trebuie să mă duc la sală și dacă după 4 luni n-am pătrățele pe abdomen, n-am făcut treabă. Tot în minte ești. Ești oare în corp? Ești tu conștient cum se simte corpul tău trăgând de fiare? Poate că nu ești pregătit fizic să tragi atât de mult. Poate că împingi prea mult.

Cum am putea să ne folosim de interacțiunea cu corpul ca să avem o stare mentală mai bună?

În primul rând, să-l ascultăm, să ne auzim corpul. Să știi în momentul în care ești obosit că nu este nevoie să bagi 10 km de alergare în seara aia. Că este ok să faci o plimbare, că este în regulă așa. Să-ți asculți corpul după o zi foarte stresantă în care ai pompat adrenalină în mușchii nefolosiți. Pentru că la orice stres, tu eliberezi atunci adrenalină. Ea unde se duce? Se duce în mușchi pentru că reptilianul tău te-a învățat să fugi. Dar tu nu fugi, tu stai pe scaun liniștit în continuare, dar nu mușchii tăi simt să alerge. După o zi de genul ăsta, să știi că îți simți picioarele încordate și că ai nevoie să alergi. Dacă nu te simți ok cu a alerga, să mergi. Dar să îi dai corpului acel flux în care el să poată scoate adrenalina și să o și folosească, pentru că altfel vei dormi cu mușchii încordați.

Nu știu, tu ai simțit vreodată că te dor mușchii de aici (de la ceafă, umeri)?

Tot timpul, zona asta de umeri, ca și cum aș căuta o greutate.

Exact. În perioadele în care avem foarte multe task-uri de făcut, în viața personală și în viața profesională, umerii noștri se adună și se lasă. Și mușchii de aici sunt extrem de contractați. Noi suntem pregătiți să cărăm: cărăm mental, numai că fizicul vrea să fie și el parte din echipă și cară și el ceva imaginar. Bun, acum ce faci cu asta? Ești conștient că mușchii tăi sunt încordați. Ce poți să faci pentru a-i relaxa? În primul rând sunt recomandate exerciții de stretching în fiecare zi. Poți să faci masaj, pe bune, să-ți faci un ritual. Nu știu, o dată pe săptămână sau o dată la două săptămâni – „îmi ofer asta, pentru a face ceva cu energia pe care o duc acolo”.

Îmi amintește de cum e situația cu somnul, în care ne aflăm de multe ori. Dacă nu dormim mai multe nopți, avem impresia falsă că putem recupera în weekend și dormim 12-13 ore în weekend pentru că corpul spune „eu sunt obosit, am nevoie de pauza asta pe care nu mi-ai dat o pe parcursul săptămânii”.

Exact, este e o iluzie că dorm în timpul săptămânii 6 ore și în weekend 14 și așa media dă acolo. E o iluzie, nu funcționează aa.

Cum am putea să lucrăm cu corpul ca să fim un pic mai productivi? Să fim mai concentrați, să facem o treabă mai bună luându-ne astfel de pauze sau având grijă de corp.

Meditația este un instrument foarte sănătos prin care îți duci atenția către corp, dând la o parte gândurile și acceptând practic să treacă gândurile unul pe lângă unul după altul, fără să te mai oprești asupra lor. Să fii atent pe respirație, să fii cumva prezent aici și acum. Mărește foarte mult productivitatea unei persoane pentru că învață să fie în prezent și că o învață să fie pe task. Noi, când lucrăm, de cele mai multe ori nu suntem în prezent, lucrăm și ne gândim la ce lucruri minunate o să iasă sau că dacă nu termin asta o să fie foarte rău. Tocmai de aceea hai să fim acolo și când lucrăm.

Tot la fel, meditația te va ajuta să dai la o parte multitasking-ul. Nu te ajută, de fapt este o iluzie că este de folos. Pentru că tot ce faci este să te supraîncarci în același timp cu foarte multe lucruri și să nu poți fi cu adevărat nicăieri.

Paula, poți să ne împărtășești din experiența ta proprie de a avea grijă de corpul tău și de a și echilibra mintea, emoțiile și corpul? Ce faci tu pentru asta?

Eu am o relație la care lucrez în fiecare zi cu corpul meu. Nu îmi este ușor, dar o fac. O fac prin a merge mult pe jos: în fiecare zi am cel puțin un drum de 30 de minute pe care îl fac. Merg foarte mult în natură, fac sport, fac echitație în natură și asta îmi place foarte mult. Iarna, când nu pot merge atât de mult sau nu pot face atât de mult sport afară, fac înot. Și ce fac zi de zi de zi (și nu trece nici măcar o zi din existența mea fără să fac asta) este să-mi întreb corpul cum este astăzi și să-l ascult dacă este obosit. Și să văd ce pot să fac pentru el să-l odihnesc astăzi.

La finalul zilei am un (îl numesc eu) „scanner corporal”. Mă așez în pat și respir ca în meditație și duc atenția pe fiecare element din corpul meu. Încep de la degetele de la picioare și văd dacă mă dor tălpile, merg pe genunchi, merg pe fiecare bucățică din corpul meu și o întreb cum este. Îi mulțumesc că e cu mine în fiecare zi și că mă ajută să fac ceea ce fac. Îl înțeleg atunci când îl stresez cu prea multe lucruri de făcut sau cu supărări. Dacă mă supăr într-o zi, corpul meu va ști și va fi așa.

Ai vrea să povestești ceva pe lângă tot ce am discutat până acum?

Să spun celor care ne ascultă cât este de important e să-și asculte corpul și să nu se supere pe el atunci când nu este bine, atunci când corpul nu răspunde așa cum ei și ar dori. Să nu ceară mai mult de la el, ci să-l înțeleagă și să-i dea ceea ce are nevoie. Să-ți privești corpul exact ca pe un un loc pe care tu îl respecți și în care tu vrei să trăiești bine. Atât timp cât îl vei trata așa și îl vei curăța, emoțional vorbind, îl vei curăța și fizic vorbind, îi vei da combustibilul de care are nevoie prin alimentație, nu-l vei stresa cu a merge la sală de 6-7 ori pe săptămână pentru că tu ai o ambiție…. Recomand mersul prin pădure, Doamne, este un adevărat exercițiu de conectare!

Corpurile noastre nu există pentru lumea asta super artificială și digitală. Mi se pare că corpul meu este hrănit de natură și de liniște, de aer, de plimbat printre copaci, de uitat la frunze, ascultat vântul – genul ăsta de acțiuni așa foarte fizice. E hrană pur și simplu pentru corp.

Este de fapt singura interacțiune care contează. Pentru că de acolo îți iei cu adevărat resursele, din natură și din interacțiunea fizică cu elementele ei. În minte stăm așa de mult și facem greșeli așa de mari când suntem atât de multe în minte, pentru noi și pentru ceilalți.

Nu trebuie s-o negăm pe asta cu mintea evoluată și deșteaptă – suntem toți deștepți în cap, e minunat. Dar atunci când ești atât de mult în minte intervine atât de mult ego-ul din noi și nu mai ții cont de nimic, nu ții cont de ce simți, de ce simt ceilalți, de cum este corpul tău. N-are nicio importanță, tu vrei!

Ce am învățat eu despre corp și mi-a rămas în minte este că nu avem piese de schimb. Adică singurele piese de schimb pe care le avem sunt dinții, atât. În rest, e nasol dacă pică ceva. Tocmai de aceea nu trebuie să ajungi acolo, și nu e nevoie să ajungi acolo, pentru că fără ceva va fi mult mai greu pentru tine. Când am conștientizat că nu am piese de schimb și că pe asta îl am cât îl am…. eu am început să-mi tratez corpul diferit.

Recomandări de cărți și clipuri:

În comunitatea BestJobs, poți discuta online cu specialiști în coaching, wellbeing, mentorat, când ai nevoie, cât ai nevoie.