#AvocadoTalks: Florentina Soare despre mentorat (p2)

Discutăm cu Florentina Soare, specialist Avocado și expert mentorat, despre:

  • Cum îmi aleg mentorul?
  • Cum valorific relația de mentorat?
  • Cum mă pregătesc de sesiunile de mentorat?
  • De ce semnale de alarmă să țin cont?
  • Exemple personale de mentori

Florentina Soare este specialist Avocado, fondator Mentorissima4You și Vicepreședinte Cercetare și Mentorat EMCC România. Poți viziona prima parte a interviului aici.

#AvocadoTalks este o serie de interviuri video cu specialiștii de pe platforma Avocado by BestJobs.

Laurențiu Florean (Product Manager Avocado): Dacă eu acum mi-aș căuta un mentor, de exemplu, cum l-aș alege? La ce să mă uit efectiv?

Florentina Soare (expert mentorat): Prima condiție este să știu ce-i voi cere mentorului, mai exact ce obiectiv pentru relația de mentorat îmi doresc. De exemplu, vreau să fac tranziția de la specialist la manager și nu știu ce să învăț, ce competențe să dezvolt. Apoi mă uit în jur și caut modele – manageri, lideri pe care îi admir și îi întreb ”Vrei să fii mentorul meu?”

Sau, într-un program de mentorat formal se organizează o întâlnire de matching între discipoli și mentori, unde discipolii pun întrebări mentorilor și aleg în funcție de răspunsuri și de chimia pe care o simt. Un element important este dacă simte că poate vorbi ușor cu acel om, indiferent de poziția pe care o are.

Posibile întrebări pentru un mentor ar fi următoarele:

  • Ce te motivează să fii mentor?
  • Dacă ai da timpul înapoi, ți-ai alege aceeași profesie?
  • Ce ai învățat de la discipolii tăi?
  • Care sunt valorile tale cele mai importante?

Deci e ceva de chimie, cum s-ar spune, dacă ne potrivim efectiv.

Este, dar plecând de la obiectiv. Este important obiectivul, trebuie să știi ce-i ceri și trebuie să știi că-l admiri pentru pentru ceva și vrei să fii ca el.

Ok, și continuând pe ce am povestit până acum: deci mi-am găsit mentorul, îl admir, fac click cu el, știm care sunt obiectivele mele și lucrăm împreună pe ele. Cum valorific această relație cât mai bine? Cum să-mi iau cât de mult pot de acolo? Ce sfaturi mi-ai da?

Propun 5 elemente principale:

  1. Primul, așa cum am mai spus, acest obiectiv de relație. De exemplu, vreau să devin manager de marketing și bineînțeles, nu mentorul îmi asigură postul, ci mă pregătește, mă ajută să mă pregătesc pentru acest post. Dar este un obiectiv foarte clar.
  2. Al doilea element ar fi să am întâlniri periodice, lunare, la 3-4 săptămâni poate, și pentru care trebuie să mă pregătesc cu un subiect real de fiecare dată. De exemplu, astăzi vreau să înțeleg cum se creează o strategie de marketing.
  3. Al treilea element pe care îl punctez este reflecția. După fiecare întâlnire cu mentorul este important să reflectez la ce am descoperit nou și să mă gândesc cum voi pune în practică. Un minim de un sfert de oră după fiecare întâlnire este vital pentru această reflecție.
  4. Al patrulea element: să pun cât mai multe întrebări mentorului și în același timp să-i răspund și eu la rândul meu, chiar dacă uneori mentorul mă provoacă să ies din starea de confort și nu este întotdeauna plăcut. Dar am încredere în el că știe ce face, de ce mă challenge-uiește. În același timp, și eu ca discipol pot să-i pun întrebări provocatoare dacă simt acest lucru și este chiar recomandabil și foarte valoros pentru dezvoltarea mentorului. Pentru că discipolul îi pune lumina diferit pentru pe un anumit subiect și inclusiv mentorul are și el de câștigat și de învățat. Este un câștig dublu: nu doar mentee-ul / discipolul învață, ci și mentorul.
  5. Iar al cincilea element pe care îl punctez este să nu devin dependent de mentor știind că într o bună zi această relație se va încheia și rolul meu este să mă descurc singur.

Mi se pare foarte interesant că ai spus că trebuie să mă pregătesc pentru fiecare ședință de mentorat. Deci înțeleg cumva că rezultatele se întâmplă prin ceea ce fac eu în afara ședinței respective

Nu neapărat ca teme. Da, este o seriozitate în această pregătire. După fiecare întâlnire de mentorat, discipolul pleacă cu niște teme de reflecție sau cu niște elemente pe care își propune să le pună în practică. Mentorul nu-l obligă să facă acest lucru și nu-l verifică, nu e ca la școală: ți-ai făcut tema sau nu ți-ai făcut-o. Este alegerea discipolului, el e responsabil de acest plan de dezvoltare. Și atunci este planul pe care și-l propune și îl asumă și da, se pregătește. Cu cât se pregătește mai mult, cu atât are de câștigat.

Este valabil și de partea cealaltă, a mentorului. Pentru că sunt situații în care discipolul pune întrebări la care mentorul poate nu are răspunsuri la acel moment și promite că până data viitoare se pregătește. Am văzut, de exemplu, manageri de Resurse Umane challenge-uiți de discipoli, apropo de trenduri noi în industrie sau pe o anumită nișă din domeniu la care au avut nevoie să se pregătească și au și cerut ajutor de pregătire. Dar acest challenge care vine dinspre discipol este foarte valoros și pentru mentori. De aceea învățarea este în ambele capete.

Deci mentorul cumva promite că se pregătește și că îmi oferă tot ce poate oferi el, însă eu trebuie să țin minte că ține de mine, nu? Că e efortul pe care eu trebuie să îl depun pentru creșterea mea.

Da, e exact metafora cu mersul pe munte. Poate ajută în acest context. Eu ca discipol sunt aleg muntele, eu aleg vârful unde merg, eu sunt responsabil pentru drumul meu. Și mentorul este doar însoțitorul care e acolo lângă mine să fac acest drum cu succes și mult mai repede decât l-aș face singur – că aici e diferența de fapt.

#AvocadoTalks: Florentina Soare despre mentorat (p2)-2

Există anumite lucruri la care să mă uit când nu merge bine, semnale de alarmă că poate mentorul cu care lucrez nu e potrivit?

Da, da. Mă bucur că ai întrebat. În primul rând, dacă trebuie să faci foarte multe eforturi ca să poți să comunici cu el (mentorul), dacă nu respectă de exemplu întâlnirile (mai pot fi astfel de situații teoretice). Sau de exemplu dacă un mentor preferă doar să-l asculți și nu acceptă să-i pui întrebări. Eu, în trainingul pe care îl fac, ating foarte mult din aceste elemente – pentru că nu ești consultant, nu-i dai sfaturi (ca mentor). Poți să ai și această latură, dar trebuie să știi când să o folosești. În principiu, ca mentori folosim instrumentele care sunt comune cu coaching-ul – ascultarea, întrebările – tocmai ca să-l sprijinim cu ce are el nevoie. Și atunci un mentor care se ascultă doar pe el și mentee-ul nu are voie să întrebe – clar este un semnal și oricum trebuie să îi dea feedback.

Sau dacă discipolul îl challenge-uiește și nu e confortabil la challenge, iarăși nu e bine. Sunt semnale că nu e foarte deschis învățării. Una din întrebări este, apropo de selecție: ”Ce ai tu de învățat? De ce vrei să fii mentorul meu și ce ai de învățat?” Pentru că dacă un mentor nu este deschis către învățarea continuă și crede că le știe pe toate – nu e mentor, după mine.

Tu, Florentina, ai avut mentori?

O, da. Am avut mentori – și formali, și informali. Eu fac diferența între ei. Informali sunt cei care nu știu că fac mentorat, ci doar au talent să fie mentori. Cei formali sunt cei care intră într-un program, sunt într-un rol efectiv. Da, am avut la nivel informal un profesor de română care mi-a fost model în alegerea facultății și a carierei de profesor. Iar apoi un om de afaceri care a simțit că am potențial pentru domeniul de business și așa am ajuns în domeniul de Resurse Umane.

Acum, de exemplu, am un mentor cu care lucrez pentru dezvoltarea competențelor antreprenoriale pentru că sunt de câțiva ani în acest proces de dezvoltare și încă mai am multe de învățat. Îmi place să fiu și discipol și văd un mare beneficiu să fiu în ambele roluri. Ca discipol, învăț mai repede, mă dezînvăț mai repede de ceea ce nu mai este util și reînvăț în forme noi. Este învățare accelerată – ăsta e avantajul și partea practică. De fapt, valoarea comună a celor care cred în mentorat este că avem de învățat continuu și suntem înscriși în acest proces de învățare pe viață.

Ce frumos! Da, chiar cred că e important să ne aducem mereu aminte asta. Poate sună ca un clișeu că nu ne oprim niciodată din învățat, știu că o auzim des. Dar cred că e ușor să ne plafonăm cumva, să ajungem la obișnuința că ”deja sunt experimentat, eu știu, eu cunosc” și să nu mai fim deschiși.

De aceea mesajul lui Toffler care deja pare vechi cu ”învățarea, reînvățăm și ne dezînvățăm” este valabil în continuare:

Analfabeţii secolului XXI nu vor fi cei care nu ştiu să scrie şi să citească, ci aceia care nu pot învăţa, dezvăţa şi reînvăţa.

Alvin Toffler

Prima parte a interviului conține informații despre: ce este mentoratul, diferențe între mentoratul european și cel american, cum mă ajută un mentor, diferențe și asemănări între un mentor, un coach și un trainer. Vizionează aici.

Pe Avocado by BestJobs găsești peste 130 de specialiști, inclusiv mentori în Business, Marketing, Resurse Umane și Vânzări.